HellO, WOrld!
Cel mai frumos moment din scurta mea vacanta la Berlin s-a intamplat intr-o duminica, pe la pranz. Era un soare caldut, dar nu prea puternic, si plecasem sa descopar ce a mai ramas in picioare din Zidul Berlinului, cel care, aproape 30 de ani, a separat doua culturi, doua sisteme politice, si a impartit in doua nu doar un oras, ci o tara intreaga, Germania, in cea de Vest si cea de Est. Una libera si democrata, cealalta, transformata intr-un satelit al Uniunii Sovietice.
Cred ca asta este unul din cele mai mari avantaje, daca nu e cumva cel mai mare castig al calatorilor. Sunt pusi, de cele mai multe ori, fata in fata cu istoria. Asa cum unii afla despre locurile alea din carti, sau din stiri prezentate seara la televizor, globetrotteri au sansa sa le vada cu ochii lor. Sa interactioneze cu o istorie ce devine astfel, palpabila. Sa o cunoasca mai bine si sa se bucure de ea. Asa cum mi s-a intamplat mie cand am ajus la East Side Gallery, singura bucata din Zidul Berlinului care inca mai e in picioare.
Prima mea amintire despre acest loc este din 1990, cand am vazut la televizor secvente din concertul The Wall, sustinut de Roger Waters alaturi de mai multi artisti, pentru a sarbatori reunificarea simbolica a Germaniei. Nu stiam prea multe lucruri despre viata germanilor, auzisem doar ca zidul, contruit cumva peste noapte, a ajuns sa separe nu doar cartiere dintr-un oras, dar si membri ale aceleiasi familii, care s-au trezit astfel, traind in tari diferite. Asta a dus la nenumarate drame, mai ales pentru cei care s-au trezit traind sub un sistem comunist, doar din motivul ca blocul sau casa in care locuiau a fost inclusa in ceea ce va fi Berlinul de Est.
Insa nu despre momentele triste la care a fost martor Zidul Berlinului vreau sa va vorbesc. Ci despre bucuria regasirii unui oras, pe care eu l-am simtit foarte viu si dornic de a depasi anii intregi in care a fost rupt in doua. Asta se vede cel mai bine chiar la East Side Gallery, portiunea de aproape doi kilometri din zid care este pastrata in continuare in picioare. Imediat dupa 1990, o multime de artisti din toata lumea si-au dorit sa transforme cenusiul zid intr-o opera de arta comuna, pe care o putem admira si azi. Sunt 102 opere de arta pe care le puteti si voi vedea pe Zidul Berlinului, o intreaga explozie de culoare ce bucura mii si mii de turisti, zilnic. M-am plimbat ore in sir pe langa East Side Gallery, incercand sa nu scap niciun detaliu al picturilor (multe dintre ele avand mesaje cu putenic impact social sau politic). In aer se auzea chitara si vocea unui artist amator ce fredona celebrele versuri din “The Wall”, raul Spree stralucea in soare, iar eu ma bucuram ca am ajuns intr-un loc atat de frumos.
Da, poate ca suntem si noi doar niste caramizi dintr-un zid. Dar suntem un zid atat de puternic, incat putem darama orice sistem. Iar Zidul Berlinului a fost doar un simbol al unui sistem complet gresit si inuman. Iar odata cu zidul, sistemul comunist a inceput, incet incet, sa se prabuseasca. Iar asta a insemnat ca milioane de oameni au fost dintr-o data liberi. Au avut posibilitatea sa calatoreasca. Sa ajunga in locuri la care doar puteau sa viseze.
Asa cum am facut eu. Asa ca nu incetati sa visati.
LOve,
O.
Mai multe povesti pe The Stories of O.
Daca sunteti in Berlin, ajungeti la East Side Gallery cu metroul (U Bahn), sau cu trenul (S Bahn). Cu trenul, coborati la Warschauer Strasse, iar cu metroul, puteti cobori la Schlesisches Tor sau Warschauer Strasse. Eu am zburat la Berlin cu Air Berlin, care are frecvent oferte speciale si este singura companie care efectueaza zboruri directe din Bucuresti.
Photography: Mishka Kravits
Hair Style: Robert Both Studio
Outfit: Customized Skin Deep tshirt, available on Molecule-F, Diesel Trousers, Italia Independent sunglasses available in Optiblu stores, Adidas Superstar sneakers.